
HRUSCA - INTOARCEREA TARANULUI
Asculta mai multe audio Muzica »





Cand spun 'frumos' eu ma gandesc la tine
Visez ca sunt departe de cei rai
Te simt aproape, te simt in mine
Mi-e dor de ochii taiMi-e dor de ochii tai [x4]
Simt adierea gandurilor tale
Si as vrea sa-ti fiu la poarta zurgalau
Sa ma auzi cand vantul, la poarta o sa bata
Mi-e dor de parul tauMi-e dor de parul tau [x4]
Caut parfumul care te inconjoara
Caci mi-a lasat in suflet vraja sa
Iar dorul acesta jalnic ma doboara
Mi-e dor de gura taMi-e dor de gura ta [x4]
Si daca-as mai putea trai inca o viata
As vrea sa te pazesc de tot ce-i rau
Si n-am sa cer nimic in schimb vreodata
Mi-e dor de chipul tauMi-e dor de chipul tau [x4]
Iar daca-o sa-nteleg c-am asteptat degeaba
Si tot degeaba am sperat candva
Usor ma voi retrage in tacere
Mi-e dor de vorba taMï-e dor de vorba ta [x4]
(Muzica si versuri-OVIDIU SCRIDON)
P.S.
Dragi prieteni...inca se mai canta si se mai compune folk.Cautati si ascultati-l pe Ovidiu Scridon....chiar merita!!A cantat aseara doua ore , live, fara pauze. A reusit sa scoata un album, se numeste "INTR-O ZI", fiecare piesa de pe acesta iti inspira prospetime, talent si multa dragoste pentru muzica.



"Imbraca'te'n alb prea frumoasa mireasa"A trecut deja un an de la plecarea dintre cei vii a lui Florian Pittis, nu doar un mare actor, nu doar un intelectual de mare calibru, ci si un simbol al generatiei '68 in Romania. Pentru cei mai multi dintre cei care l-au cunoscut, Florian Pittis a fost o voce. Una dintre putinele voci care pot fi recunoscute, care dau un ceva aparte si celor mai banale cuvinte.
de actiune in lumea cunoscuta de mine. Pittis a purtat toata viata plete. Cand au reprezentat un semn de protest, cand au devenit un gest de eleganta apoi de moda intarziata in partile Dunarii de jos, cand au fost interzise si militia ii ducea cu de-a sila la frizerie pe "pletosi" (marturisesc, am fost si eu unul dintre ei), Pittis a purtat plete si le-a purtat chiar si atunci cand faptul nu mai interesa pe nimeni, dar, mai ales, le-a purtat ca pe o dovada a consecventei. Pittis si-a dorit toata viata sa sa fie un om liber. Poate mai important decat faptul in sine era afirmarea libertatii. Afirmare pe care el o facea in mod public si deliberat. Pentru aceasta libertate a platit de multe ori cu infrangeri personale nemeritate, cu o suferinta bine ascunsa ori cu gesturi generoase care il costau din greu si care uneori sau nu erau intelese sau erau considerate ca stand in firea lucrurilor. Pittis era un om care daruia continuu fara rezerve, fara cumpaniri, era asemeni unui cavaler angajat total in batalia binelui si a bunei intelegeri. Este cea mai grea batalie ce poate sa iasa in calea unui om care crede ca lumea nu este o intocmire proasta. Pentru a duce misiunea de cavaler al binelui si bunei intelegeri si-a scos sufletul in lume, la vedere, fara pavaza, fara zale sau armura. Cu el a cantat, a interpretat pe scena teatrelor, a comunicat prin intermediul radioului, a inaripat galerii de microbisti ai fotbalului, a umplut ecranul mare si ecranul mic, a recitat si, mai mult decat orice, a dat, cui voia sa primeasca, stropul de speranta ca, daca nu astazi, atunci maine sau in alta zi nu doar omul, ci si omenirea vor fi cu adevarat liberi. Era un idealist, un romantic, un mare artist. Poate aceasta ultima ipostaza l-a salvat de la fundatura cabotinismului care pandeste calea oricarui romantic sau a celor idealisti. Cum tot asa, orice artist devine posac si plictisitor daca nu este romantic si idealist. Pittis a plecat de langa noi cu atata discretie, incat cei mai multi n-au observat intamplarea.. Nici nu o vor observa atata vreme cat ii vor auzi in continuare vocea. Vocea marelui actor. Cred ca are toate sansele sa-si duca misiunea pana la capat, aceea de a ne invata ca lumea poate sa fie mai buna daca fiecare dintre noi se va bate pentru libertatea celorlalti ca pentru propria libertate chiar acum, cand el nu mai este. Nu este oare asta soarta marilor artisti, mai cu seama daca sunt de prin aceste parti ale lumii? "
sursa... ZIARUL FINANCIAR-ZIARUL DE DUMINICA.Articol de EUGEN URICARU