luni, 6 octombrie 2008

INGERII FARA ARIPI....pentru Andreea!!!!!!!!


Si mi-a venit sa sper...ce nevoie stupida!
Pe-un cer la margine de-albastru se-ude un suspin, un scancet de copil ...de Dumnnezeu.
O pasare zboara si doare infinitul de-atata putere..
o dor aripile si...
s-a oprit!!!
Povesteste pe-un fulg de iubire
o poveste nebuna de-o noapte cu luna,
pe tamplele stravezii
ale unei toamne planse...
de ochi cercanatzi de nesomn divin.
Mi-a-nfashurat mainile si trupul si ochii, un nor de neputintza...prin vene imi curge un sange ata de albastru ca-mi vine sa urlu de sufletul meu albastru, de privire-mi dusa pe carari de neant si iubire.
Am cearcane la talpi de-atata mers pe cararea de stanci a sufletului tau...
Pe chipul meu si-au facut cuib ingeri cu plete si cercei in aripi...
Mi-au sangerat dintzii de cand mestec albatroshi ucishi de pustiitoarea indiferentza a nevolnicelor stele transformate in cenusha scanteietoare...
O ceashca plina ochi cu nevrotice aduceri aminte...o beau si sufletu-mi prinde aripi imense de pescarushi....
SI....PE-UN CER LUCIND A LACRIMI DE NEPUTINTZA....MI-A VENIT SA SPER!(sic!)

Un comentariu:

laly spunea...

Da mai....dar n-am nici un chef sa sper. Daca mai si sper, pai cum draq o sa ma simt dupa ce-mi dau seama c-am sperat degeaba? Dar vreau sa sper :)