Doamne, nostru Tată sfânt,
Pe când Soarele apune
Luminează al meu cuvânt
Şi ascultă-mi rugăciunea…
Doamne, inima-i din piept
De va rătăci prin lume,
Tu, indică-i drumul drept
Şi lumină-n gânduri pune-i,
Visul ei, din suflet mare,
Pe cărare-i să-l iveşti,
Ca o Lună, ce răsare
Sus, pe bolţile cereşti…
Doamne, lacrima-i din faţă
Să nu fie de necaz,
Fericire, toată viaţa,
Să îi curgă pe obraz.
Să îl spele de durere,
De tristeţe şi minciună,
Într-o clipă de tăcere,
Când visările se-adună…
Doamne, Tu, înseninează-i
Bolta, de-i înnourată,
Ca să prindă-n palmă raza
De speranţă ne-ncetată.
Şi de-n viscole o să pice
În genunchi de dorul mare,
Dă-i puteri să se ridice
Şi aripi, ca să mai zboare…
Doamne, adă-i fericire,
Căci în inimă o ţin,
Doar atât, din toată firea,
Doar atât te rog… Amin.
sursa:http://gradinaruldeciresi.wordpress.com/2008/11/
2 comentarii:
cititi blog-ul intreg, destul de bine
Multzam fain de vizita, Anonimule!
Cine esti tu oare???
Trimiteți un comentariu