marți, 14 iulie 2009
Dar din dar...se face POEZIE!
Nu pot!
Nu pot sa strig
o iubire
luminata
cu aripi de inger.
Nu pot!
Chiar nu pot iubi
divina strigare
a sufletului tau
de poet.
Nu pot...
si sunt singur
si-ascult.
Nu pot...
si-adorm cu capul
pe astre
stralucind a
neant.
Nu pot...
dar sper
singuratatea
unei clipe-nsangerate
de dorul neinfrant
al albatrosului
ucis.
Si pot!
Si sper!
Si-ascult!
Si vreau!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
14 comentarii:
Superbă încheiere a poeziei! Până la urmă, iubirea le poate pe toate!
O zi de poezie!
intr-un final cand trebuie putem sa realizam orie
Mariana,speranta ramane una din cele mai frumoase "arme" ale iubirii, ale vietii, in general!
Daca ne-o pierdem, ramanem goi si seci!
Iti multumesc !Sunt versuri scrise acum multi ani!
Voi poposi curand pe pagina ta minunata!
Gabriela, scumpa mea prietena talentata, atunci cand vrem , putem realiza orice!Doar sa vrem!
Zi senina plina de speranta iti doresc!
Si mie imi place mult si pentru Incheierea ta mi-am gindit si eu citeva Rinduri:
Drumul in Sufletul meu este lung,
Drumul in Inima mea este si mai lung,
Dar Tu te-ai pus pe drumul inspre Inima mea.
Multi inaintea ta au incercat si au esuat,
Drumul a fost pentru ei prea greu,
Dar Tu ai reusit sä-l mergi la Capät.
Acolo te asteptä Inima mea si asteaptä Iubire.
Ai primit-o si acuma iti apartine pentru totdeauna.
O Zi minuatä iti doresc
Jacob
Nu pot!
"Chiar nu pot iubi
divina strigare
a sufletului tau
de poet."
........
"Si sper!
Si-ascult!
Si vreau!"
M-au tulburat aceste versuri, draga mea.
An citit răspunsul pe care mi l-ai dat la postarea anterioară.
Nu nu sunt ghicitoare, dar citesc foarte bine în suflet.
Dacă vrei să mă numeşti astfel după de îţi citesc sufletul, nu mă supăr, dimpotrivă , mă simt onorată.
Te îmbrăţişez străns, draga mea dragă!
Am*, scuză-mă, nu am dormit decât 3 ore... în 2 zile..
Superba melodia, frumoase amintirile legate de Laura Stoica si frumos mesajul poeziei. Dincolo de a putea sau a nu putea sta a vrea si a face, care dau avant si putere acestui a putea.
O poezie scrisa de mult si totusi de actualitate, iata cum iubirea poate fi vesnica, ea moare si renaste,poate ucide, poate da sperante, te distruge sau te intareste, lasand spre suflet acel act de vointa, de a vrea...si atunci, totul devine posibil.
Vezi Jacob, poezia ne indeamna la poezie!
Acesta a fost mesajul meu!
Nu trebuie sa fim specialisti ca se ne punem sentimentele si trairile in versuri!
Ma onoreaza vizita, de-asemenea comentariul!
Gand bun de departe!
Geanina, iti multumesc!
Stii, apropos de somn, sau de lipsa acestuia...cand eram adolescenta , eram influentata de viata lui Eliade!M ajucam cu somnul, il ocoleam...
te inteleg perfect!
Ma bucur ca gandul poeziei mele a ajuns la tine!
Imbratisari!
Cora, suflet frumos,sincer chiar nu ma gandeam ca vor place aceste versuri, le-am scris in adolescenta, atunci cand LUMEA ERA A MEA!
Acum, poate mai mult ca oricand, ma gandesc ca aceste versuri sunt de "actualitate", asa cum spune Paul!
Gand bun spre tine!
Frumoase , speciale versuri si incheate cu Laura Stoica!!!
Felicitari si binecuvantari!
foarte dragutza poezia
succes in continuare
Trimiteți un comentariu