Adrian Paunescu - Iubito, Vine Toamna
Iubito, vine toamna peste toateBacovia reintra în portrete
Cad frunze picurînd singuratate
Si tu ai gesturi parca mai încete.
Si te iubesc la echinox si dupa
Iubito, vine toamna sa decline
Sa macine, sa naruie, sa rupa
Al lumii apogeu de feminine.
Cum tu ramîi la tarmure de mare
Eu plec s-astept si crivat si omaturi
Si sa ma-mbat la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alaturi.
Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine si anestezie
Tot omul e un snop de amanunte
Care ameninta esenta vie.
Cu hachite si mofturi si-alte alea
Îmi esti pedeapsa, dar îmi esti si doamna.
De pomi sinucigasi se umple valea
Iubito, te iubesc si vine toamna.
Natura se închide ca un templu
Cu lacate de fosfor si rugina
Eu mortii mele te voi da exemplu
Cît esti de disperata si senina.
Iubito, vine toamna pîna-n oase
O simt în mîna care ti se-ntinde
Priveste, ies fumuri peste case
Iubito, dupa toamna vin colïnde.
sursa
V a doresc sa aveti un sfarsit de saptamana asa cum vi-l doriti!!!!!
Sa ne bucuram de toamna...
11 comentarii:
TOAMNA CU PAUNESCU SI CONSTANTIN DRAGHICI, un adevarat festin cultural de o frumusete neasemuita...
Cad frunze picurand singuratate
Si tu ai gesturiparca mai incete.....
Dar n-ai sa stii nicicand, si nu-ti va da prin gand
Ca-ntaia frunza ce-a cazut in drumul tau, am fost eu.
Multumesc scumpa mea! Sublim.
"Iubit-o!" cuvantul poetului, cuvantul celui ce stie sa iubeasca femeia pentru gingasia ei, pentru frumusetea si daruirea ei, pentru sarutul si caldura trupului sau, pentru implinirea ce ti-o ofera cu atata generozitate uitand de grijile vietii, pentru siguranta de a ma simti barbat in bratele tale si pentru cate alte lucruri nespuse pe care sufletul oricarui om si le doreste cu patima si ardoare.
Ma asez la focul patimas al toamnei ce-mi aduce nostalgie si dorinta de iubire si ma las purtat de frunzele ce cad pe aleile iubirii gustand din versurile maestrului cu bucurie.
Am sa calc cu grija printre ele rugandu-le sa poarte spre tine cate ceva din dorintele mele...
Draga mea Doamna, daca ati sti in cate nopti albe am ascultat piesa asta minunata...
Va imbratisez, cu pretuire..
Paul, suflet de poet...multumesc de vizita!
Gand bun spre tine!
"Tot omul e un snop de amanunte/Care ameninta esenta vie"
cat de adevarat!Si ce superb este in esenta....
superb de tot...e o toamna feerica...
ma bucur sa-ti revad blogul dupa o saptamana de scoala...ma linisteste cu o poezie:D
Mihaella....draga mea, ma bucur enorma ca poezia lui Adrian Paunescu ti-a ajuns la suflet...
Iti multumesc de vizita si iti doresc o toamna minunata!
Pustoaico, scumpa mea raza de soare,ma bucur enorm ca poti simti frumusetea toamnei...
Te imbratisez....cu drag!
Frumoasa poezie a lui Paunescu...
A cazut...si cite-or sa mai cada? Mai dus departe...in lung si-n lat...si n-as vrea sa se termine calatoria...Multumesc...ratoras...a fost tare dulce calatoria...
Trimiteți un comentariu