Va propun un exercitiu de aducere aminte....

In acelasi registru ca articolul trecut...m-am gandit, rasfoind albumul cu fotografii vechi, "compromitatoare" pentru cei carora le e rusine cu fotografiile de cand erau ei mici...deci, m-am gandit asa: nu stiu daca a fost facuta vreo leapsa de genul asta...dar daca nu, sau chiar daca a fost, va propun, tuturor celor care vi se va parea amuzant, SA STERGETI DE PRAF FOOTOGRAFIILE CARE VA PLAC CEL MAI MULT, CU VOI, CAND ERATI VOI MICI, CU PARINTII VOSTRII...SCANATI-LE SI PUNETI-LE PE BLOG!
OBLIGATORIE DESCRIEREA FOTOGRAFIEI!!!!!!! ;)
Pentru mine a fost interesant, au curs si cateva lacrimi, unele de dor, altele pentru mama mea care a plecat de mult, atunci cand aveam mare nevoie de ea...
INCERCATI, MERITA!!!!!!
Sa incepem:
Prima poza este facuta in anii de dupa terminarea liceului, nu mai stiu exact, oricum eram adolescenta!!
In urmatoarea, sunt eu cu tatal meu drag, parca in clasa a doua, atunci cand ne faceau pionieri.
Va amintiti, nu????
Astea sunt fara cuvinte, banuiesc!Ai mei mi-au spus ca plangeam mult, mult cand eram micuta....voua ce v-au spus parintii vostri???
Ehhhh, va rog frumos!!!!!;))
Comandanta de....ceva!Nu mai stiu exact...de grupa sau detasament!
Aici stiu sigur cati ani aveam, pentru ca era nunta fratelui meu...aveam 12 ani!
Ohhhhhhhh, doar doi anisori.......
Bunicii mei din partea mamei...mi se pare doar mie sau bunicul meu seamana cu Regele Mihai?????
Si...cei mai importanti oameni din viata mea, PARINTII MEI!!!
Uffff, mama mea draga, de ce ai plecat asa devreme??
TATA---TE IUBESC MUULT, MULT!
Incercati, e un foarte bun exercitiu de sinceritate si de aducere aminte!
Fara nominalizari....cine are timp , chef si placere sa scotoceasca in cutia cu amintiri!