vineri, 5 februarie 2010

VINERI-POEZIE SI MUZICA PE PAINE!

Repetabila povară

"Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns."
(Adrian Paunescu)

Este incredibil.De aici mi-a venit ideea de a posta aceasta poezie!
Vai de sufletul lor amarat si singur!





Octavian Goga - Bătrâni

De ce m-ati dus de lânga voi,
De ce m-ati dus de-acasa?
Sa fi ramas fecior la plug,
Sa fi ramas la coasa.

Atunci eu nu mai rataceam
Pe-atâtea cai razlete,
Si-aveati si voi în curte-acum
Un stâlp la batrânete.

M-as fi-nsurat când ispraveam
Cu slujba la-mparatul,
Mi-ar fi azi casa-n rând cu toti...
Cum m-ar cinsti azi satul...

Câti ai avea azi dumneata
Nepoti, sa-ti zica: "Mosu..."
Le-ai spune spuza de povesti...
Cu Împaratul Rosu...

. . . . . . . . . . . . . .

Asa... va treceti, bieti batrâni,
Cu rugi la Preacurata,
Si plânge mama pe ceaslov,
Si-n barba plânge tata...

13 comentarii:

Anonim spunea...

AM PUBLICAT ŞI EU REPETABILA POVARĂ, TOT ÎNTR-O ZI DE VINERI.

SUPERBĂ, CA TOATE SCRIERILE LUI PĂUNESCU.

PUPICI GEANINOŞI PESTE NORMĂ!

kis spunea...

Un omagiu pentru parinti si pentru batrani;
marginalizarea lor este o cruda realitate romaneasca!

CARMEN spunea...

O Tartoras! se vede ca-ti lipsesc mult parintii! Nimeni si nimic nu te poate consola...asa e mersul vietii...Îmi pare rau...
Triste si duioase balade. Mie îmi lipseste Bunica Ana. Dar eu stiu ca de acolo sus se uita tot timpul la mine si de câte ori mi-e greu, stiu ca gaseste cumva o cale sa ma ajute, asa cum a facut toata viata; iar când realizez ceva, ma gândesc imediat ce mândra ar fi fost de succesul meu.
Te îmbratisez Tartoras! Un weekend placut!

elena marin-alexe spunea...

Versurile tale m-au rascolit pana la lacrimi...Asa aplaud eu "repetabila povara".
Felicitari pentru sufletul tau bun!
Un brat de imbratisari merituoase, draga mea!

Anonim spunea...

Da,imi place cantecul despre parinti.Ascult Cenaclul Flacara.Bravo pt ca ai postat atat versurile cat si piesa.

Ana Gabriela spunea...

parintii ne sunt alaturi...indiferent de ce facem noi...

CARMEN spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Mihaela Petrescu spunea...

"De ce ne-am dus de-acasa?"...

Mihaela Petrescu spunea...

si pentru ca nu mai avem loc acolo!

sufletdecopil spunea...

O imbratisare calda...nu conteaza,ca suntem aproape sau departe trebuie sa ii pastram pe parintii nostri in suflet mereu,dragostea lor ne va urma pretutindeni....

Paul spunea...

Imi este dor de ei, buni-rai, au fost ai mei si-n clipele lor de singuratate:
"De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor"
Versurile asternute cu maiestrie parca din durerea mea, a ta si-a multora precum noi, curg dureros de lin din pana maestrului Paunescu:
"Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva."
"Repetabila povara" este un adevar valabil in cartea vietii noastre, este un ciclu de trairi ce se repeta din generatie in generatie, iar maestria poetului este tocmai aceasta, reusita de a imbina placut si frumos adevarul poverii vietii lor, a noastre...in vers.
Versurile lui Goga m-au urmarit si ma urmaresc de-alungul vietii, vorbele invatatorului meu de a ramane acasa, erau inspirate din adevarul lor: "decat codas la oras, mai bine-n satul tau fruntas".
Cantul lor, il redau placut ori de cate ori rasare prilejul de o face si vocea-mi este insotita cu drag de murmurul glasului celor ce ma asculta.
Amintiri de mare profunzime sufleteasca ai reusit draga mea prietena sa ne trezesti in sufletele noastre dornice inca de mangaierea celor ce ne-au dat viata, a acelora ce cu multa truda au vegheat sa ajungem OAMENI.
Multumesc, frumoasa doamna!

Cristian Lisandru spunea...

Poezia lui Păunescu a fost şi rămâne extraordinară...

Ana Thomas spunea...

Iertare tuturor pentru ca am raspuns atat de tarziu...
Va multumesc din suflet pentru vizita si pentru cuvintele frumoase!
Tuturor, dragi prieteni virtuali, va doresc un sfarsit de saptamana plin de iubire!