E toamna iar...

"Niciodată toamna nu fu mai frumoasă

Sufletului nostru bucuros de moarte.

Palid aşternut e şesul cu mătasă.

Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca nişte urcioare,

Cu vin îngroşat în fundul lor de lut,

Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare

Din mocirla căruia aur am băut.

Păsările negre suie în apus,

Ca frunza bolnavă-a carpenelui sur

Ce se desfrunzeşte, scuturând în sus

Foile-n azur.

Cine vrea să plângă, cine să jelească

Vie să asculte-ndemnul nenţeles,

Şi cu ochii-n facla plopilor cerească

Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes."

                 Tudor ARGHEZI