Am primit o scrisoare...

SCRISOARE PENTRU ANA ( I )

                   "Mă oboseşte în ultima vreme gândul că alegem de unii singuri să trăim închişi,

 sufocaţi.

Mulţi nu avem plăcerea riscului, nu avem curaj. De fapt, e un cerc vicios. Dacă am avea îndrăzneala celor cărora le devenim prizonieri, n-am fi nimerit în situaţiile care ne limitează.

Unde şi cum ne găsim puterea de a ne îndepărta definitiv de mediocritate, asumându-ne o oarecare nesiguranţă a paşilor?

Ne ascundem în spatele unor scuze neverosimile. Adică, de ce am accepta umilinţa, lipsa cuvântului, adversitatea barbară pentru o linişte pe care n-o avem?

E verificat faptul că nu poţi aduce lumina într-un suflet întunecat, cel puţin nu tu, un simplu călător lipsit de har sau curaj. Soluţia rămasă e îndepărtarea de sursa problemelor: de cele mai multe ori o goană nebună a materialului, o goană în care nu contează nici măcar faptul că cel vizat e în mod vizibil mai sărac; e o problemă şi faptul că există. Orice nu se încadrează în scopul alianţelor strângătoare de pulbere de valutară, e o ameninţare, o ţintă, un decor nedorit.

Acum, îndepărtarea de astfel de grupuri, influenţe, energii irosite cere, la rândul ei, ceva efort din partea vânatului.

Amăgit de liniştea unei zile, vânatul se refugiază sperând că printr-o minune, ghinionul s-a spart. Primeşte încă o dovadă şi încă una, că politeţea, reţinerea, altruismul sunt arme inutile, sunt manifestări prosteşti, sunt scuturi ineficiente. Şi atunci, de ce nu se poate rupe de mediul viciat fără măsuri de siguranţă? Este slăbiciune? Este comoditate? Este vinovată însăşi calitatea de îngrijorat, sensibil, preocupat de buna-stare a altora, adică exact ceea ce îl face diferit?

Cum faci un nepăsător dintr-o persoană receptivă la emoţii?

Cam câtă yoga, ce credinţă, ce fel de determinare, ce exerciţiu purificator îl poate elibera?

Cu siguranţă, senzaţia aceea apropiată de claustrofobie, setea aceea de libertate şi linişte îl consumă înainte de a afla un răspuns.

Oare e cineva pe lumea asta, care ar trebui să-i înveţe, să-i consoleze, să le redea libertatea sau sunt condamnaţi să lupte cu ei înşişi într-o mie de vieţi, până când vor găsi forţa de a se detaşa, de a se împotrivi curentului, nu doar prin felul de a fi de până acum, ci printr-o soluţie oarecare, una care până acum le-a scăpat?

Căutarea aceasta are sens? E o căutare ca oricare alta?

Trebuie să te predai înainte de a încerca sau să încerci până ce îţi va fi uşor să te predai?"

                                          by Stefana

    Scrisoare pentru mine de la scumpa Stefana! Am insistat mult sa-mi scrie....nu-i asa ca va place?