vineri, 8 octombrie 2010

Am fost data la Gazeta....cea de sufragerie!

 E doar povestea unui om foarte simplu , inzestrat cu foarte multa ambitie, si care, prin foarte multa munca, spera sa-si indeplineasca telurile...
Multumesc tare mult, Mihai!Ma simt onorata de invitatie...

http://zilepezebra.blogspot.com/2010/10/interviu-ana-thomas.html

12 comentarii:

magda spunea...

Am citit si eu...si pot sa spun ca ai avut un mare curaj...lucrez in invatamnt,salariile sunt asa cum sunt,dar nu stiu daca as avea curajul sa plec...cred ca as muri de dor de casa.Te pup!

lorenabr spunea...

Fain interviu :) felicitari draga!

judy spunea...

Ganduri pure spuse cu atata dor!!!!Te felicit din suflet draga Tartoras!!!
Te ibratisez si iti urez numai reusite!!!

Ana Thomas spunea...

Magda, stii cum e....viata isi aseaza cursul asa de repede uneori, fara sa mai poti schimba ceva...
Dorul este ceva de care nu scapi nicicand, nici peste 30 de ani de americi sau alte meleaguri...
Multumesc de vizita!
Te pup si eu!

Ana Thomas spunea...

Merci Lore draga!

Ana Thomas spunea...

Judy, scumpa, multumesc tare mult!
Numai bine si din partea mea!Pupici!

CARMEN spunea...

ai fost , pentru ca ai meritat din plin! Felicitari!

raza de soare spunea...

grozav articolul, impresionant, ai o viata agitat si asta e frumos...iti doresc tot succesul din lume:D

Ana Thomas spunea...

Carmen, tu ai fost intotdeauna draguta!Multumesc!

Ana Thomas spunea...

Pustoaica mea draga...mi-a fost dor de tine!
Iti intorc urarile si-ti doresc tot binele si tot succesul posibil!
Imbratisari!

Carmen Silva spunea...

Stiu cum e, Ana, si eu am balaurit mult prin Americi mai mult pe mare (am stat si 6 luni in Miami cu glezna fracturata), si am reusit sa-mi fac o idee despre vestita democratie de acolo. Intr-adevar sunt mai multe sanse de reusita decat aici, desi acum cu tot optimismul nici acolo nu mai e ca inainte. De fapt nu mai e demult, din 2001 de cand cu blocurile din New York, atunci chiar am vrut sa-mi gasesc ceva de lucru prin Hawaii, de frica teroristilor. Acolo chiar as fi uitat de toti si de toate, doar ca cineva acolo sus a avut alte planuri pentru mine aici acasa. Oricum important este ca te simti tu bine, implinita si-ti mentii optimismul. Poate la anu' ne vedem cand o sa vii acasa, la o ciorba buna si-o cana cu vin de care vrei tu, numa' neaos sa fie.
PS: Acum stiu de ce ne-ntelegem! In primul rand Bucegii, care te saluta si te-asteapta si stiu ce inseamna sa fii departe de ei, si in al doilea rand Eliade. De la el am dorul acesta nestavilit pentru necunoscut.

loredana şi robert spunea...

felicitari, fata frumoasa si fericita!