telegrama!

Criza de rinichi..STOP!. Happy ar vrea sa ma faca bine.STOP!
Vineri am examenul pentru driver licence de California.STOP!
Va imbratisez asa, dintr-o parte....STOP!Pentru ca nu-mi pot indrepta spatele din cauza durerilor...STOP!


UPDATE!!!!

SUNT FERICITA POSESOARE A UNUI PERMIS DE CALIFORNIA!!!URAAAAAA
RINICHII MA DOR IN CONTINUARE!

Mi-am luat bundita noua!!!

Ne-am schimbat hainuta blogului....sa ne fie de bine!
A venit primavara cu ale ei astenii si "nu stiu ce-uri"...
Nu am chef de scris...ne auzim curand, dragi prieteni!

AZUGA MEA

Asta este Azuga vazuta de la fereastra casei mele, toamna trecuta, iarna , inainte sa plec....Azuga mea din suflet!Mi-e tare dor de tine tata, mor de dorul tau Irene....
MI-E ASA DOR DE AZUGA MEA!!!!!!!!

Leapsha.....de la JEAN BICA!

Inainte de a incepe sa raspund la o leapsha superba, voiam sa mai zic cate ceva despre cum vad eu viata pe plaiurile unchiului Sam....Dupa parerea mea, VISUL AMERICAN nu este decat un vis.

Este perfect adevarat ca aici iti poti implini dorintele mult mai repede decat in oricare alt loc de pe pamant....daaaar, daca vrei sa reusesti nu ai voie sa fii visator sau cu capul in nori!

Intr-adevar, este o tara fascinanta care a atras si va atrage milioane de imigranti din toate colturile lumii...dar, pe de alta parte, niciodata americanii nascuti aici nu ne vor privi la fel , nu ne vor considera de-ai lor...asa vad eu lucrurile acum!

Anyway....sa revenim!

Care este povestea ta?

Fiecare om are poveste lui, fiecare dintre noi consideram ca am avut o viata extraordinara, ca ceea ce ni s-a intamplat noua nu a mai trait nimeni...e firesc sa gandim asa, si poate chiar asa este.

Pot spune ca am avut , pana acum, o viata plina, plina ochi, chiar!M-am nascut intr-un mic si cochet orasel de munte (apropos....acolo as vrea si sa mor!)...am crescut(firesc) in sanul naturii.Cadea padurea pe mine....as putea spune!Deschideam fereastra camerei mele si vedeam Bucegii in toata splendoarea lor...hmmmm, frumos tare!

Ok...sa revenim, am crescut, am invatat, nimic special pana in momentul cand mama mea s-a hotarat sa plece printre ingeri. Aveam deja 20 de ani..De-atunci pot spune ca viata mea a inceput:am suferit, am urlat la Dumnezeu, chiar m-am certat cu el, am ratacit, am muncit din greu, am iubit, si iarrasi am suferit...lucrurile astea ni se intampla tuturor, nu?

Un mariaj scurt, nepotrivit si total nereusit... apoi iarasi am iubit, am suferit, apoi m-am ridicat, m-am scuturat de amintiri si am plecat in lume.... un punct din care viata mea a reinceput!

A urmat BUCURESTIUL, cu farmecul lui de mic Paris...cu minunatul si unicul Cismigiu, Herastrau, cu teatre , cu opera si cu tot ce ne atrage el..

Acum....povestea continua, am ajuns in America, inca nu stiu ce vreau sa fac, dar stiu ce vreau sa ajung!Vreau sa continui sa fiu un OM cu foarte multi prieteni, un om pe care ceilalti sa-l aprecieze si sa-l iubeasca!

Povestea continua...

2.Cum te vezi peste 10 ani? Inchipuie-te!

Nu ma pot vedea nicicum, pentru ca viata mea s-a schimbat de atatea ori, si in directii atat de diferite, incat nu am puncte de reper.Poate in viata asta( karma, ce sa-i faci?!) nu trebuie decat sa caut, sa aflu, sa experimentez.Dar oare nu asta facem cu totii???

Incerc totusi sa fac un mic scenariu...intr-o cabana la munte, cu un grup de prieteni, la un pahar de vorba si de vin! "Doar un grup de prieteni si un cer infinit".

Bucuriile marunte ne fac sa fim fericiti, nu asteptarile si visele marete, acelea s-ar putea sa ne dezamageasca crunt.Dar ce frumos e sa speri....

3.Accepti critica? Cum?

Ofc, daca e constructiva!Daca e doar o critica gratuita, ironica si fara temei, NU!

4.De ce te exprimi pe blog?Ce te-a determinat?

Initial. din curiozitate! Pana acum doi ani, nu am avut nevoie si nici macar nu am simtit nevoia de a folosi internetul. Aveam o viata prea plina in globul meu de cristal...

Cand am coborat in civilizatie, am fost nevoita sa invatz...la inceput , nu mi-e rusine sa recunosc., mi-era teama sa pun click pe ceva ca nu cumva sa stric computerul(prietena mea LALY poate confirma).Catinel, catinel....am invatat multe lucruri, inca mai sunt multe de invatat, dar scriu pe blog pentru ca sunt departe de tara, de prieteni, de globul meu de cristal...

5.Ce ai fi daca nu ai fi cine esti?

Aceeasi!Cu bune si cu rele , cu greseli ( dar oare ce om nu greseste), cu amintiri, cu prieteni, cu muntele in suflet, cu dragostea de oameni, indifirent cat de mult m-au dezamagit ....ACEEASI!

Multumesc Jean Bica, ca mi-ai oferit un moment in care sa ma mai gandesc la mine!

Ofer, cu mare drag si curiozitate, leapsha celor care au chef si timp sa raspunda.Sa stiti ca e un bun moment sa ne mai rascolim sufletele!