Revin...doar pentru o clipa!

Revin, dragi prieteni, doar pentru un scurt moment...
Sa va las in dar putin muzica si putina poezie...sa-mi fie cu iertare absenta, din pacate, motivata. Probleme obiective ma tin departe de computer...

Va doresc tuturor zile senine si frumoase!!!

Sa nu uitati nicicand de poezie...si muzica!




Cântec de lume

"Toată frunza-mi zice lotru
c-am furat un ram din codru...
Câmpu-i nins şi tot mi-aş duce
dorurile-n el, năuce,
dară nopţile-nstelate
i le ţine lui pe toate.

Tot aş sta şi tot mi-i modru.

Înserarea-mi zice lotru,
seară confundată-n moină,
c-am furat din ea o doină
ce-am cântat-o în neştire...

Numai mândra-mi zice mire...
...dar la capul dragei mele,
plop îş urcă frunza-n stele
vântul de-l îngână-n ramuri,
plopul alb cu noaptea-n ramuri."

Nichita Stanescu
ianuarie 1956

sursa

VINERI-POEZIE SI MUZICA PE PAINE! Se accepta si portia numarul doi?

Mi s-a facut un dor asa...subit de Tudor Gheorghe!Sa ne traiti, Maestre!

"Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină — cum se suspină...
Şi suspină — cum se suspină...
Albeaţa lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simţiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.
Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul dulce le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ş-un valţ nebun se învârtea,
Un valţ — din ce în ce mai tare,
Un valţ — din ce în ce mai tare. "

Valtul Rozelor-Alexandru Macedonski

VINEREA MARE....poezia , rugaciune !

Mă rog
Mihai Beniuc

"Mă rog la floarea de cireş,
Mă rog la frunza de măceş,
Mă rog la spicul grâului:
Dă-i omului tot ce-i frumos.
Dă-i gânguritul cel duios
Al porumbeilor pe ram,
Dă-i boare de parfum prin geam;
Dă-i dorul de-a umbla prin munţi,
Cu zori şi cu zăpezi pe frunţi,
Cu flori pe cărărui, pe stânci,
Cu vulturi peste râpi adânci;
Dă-i pâinea albă lângă vin
Şi peste casă cer senin
Şi frate bun şi bun vecin
Şi somnul noaptea fără chin;
Dă-i chipul din izvor curat
În care şi-a astâmpărat
Şi setea şi obrazul cald
În drumul lui către înalt.

Mă rog la toate câte sunt
Să fie bine pe pământ."

Mesajul Parintelui Cleopa catre tineri...

Umbra lui Dumnezeu Lucian Blaga "Umbra lui Dumnezeu e tot ce vezi, ce-n spaţiu se desparte şi s-adună, pământ e ea, şi prund şi undă, un drum cu călătorul dimpreună, fântână adăpostind o lună. Umbra lui Dumnezeu e mai vârtoasă în lumină, mai grea ca alte umbre. Şi nu-ţi scapă. Şi poţi s-o strângi sub chip de holdă şi grădină. Şi poţi s-o bei în chip de apă."

VINERI-POEZIE SI MUZICA PE PAINE!

Daţi-mi un trup, voi munţilor

Lucian Blaga

"Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup."
sursa

---

VINERI-POEZIE SI MUZICA PE PAINE!

Codul uitat

Nobletea strangerii de mana…

Un cod de mult uitat.

Plimbare-n parc,

Priviri pierdute de indragostiti.

Atingeri simple,

Doua maini intr-una

Doua suflete

Stranse-ntr-o mana

de Dumnezeu…

cu apostoli tradati

cu marii Magdalene

uitate in mizerie si ignoranta.

Tristete, tacere ,lacrimi

Banchete,sarutari reci , lumanari stinse

Si nobile strangeri de mana.

VINERI-POEZIE SI MUZICA PE PAINE!

Repetabila povară

"Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns."
(Adrian Paunescu)

Este incredibil.De aici mi-a venit ideea de a posta aceasta poezie!
Vai de sufletul lor amarat si singur!

Octavian Goga - Bătrâni

De ce m-ati dus de lânga voi,
De ce m-ati dus de-acasa?
Sa fi ramas fecior la plug,
Sa fi ramas la coasa.

Atunci eu nu mai rataceam
Pe-atâtea cai razlete,
Si-aveati si voi în curte-acum
Un stâlp la batrânete.

M-as fi-nsurat când ispraveam
Cu slujba la-mparatul,
Mi-ar fi azi casa-n rând cu toti...
Cum m-ar cinsti azi satul...

Câti ai avea azi dumneata
Nepoti, sa-ti zica: "Mosu..."
Le-ai spune spuza de povesti...
Cu Împaratul Rosu...

. . . . . . . . . . . . . .

Asa... va treceti, bieti batrâni,
Cu rugi la Preacurata,
Si plânge mama pe ceaslov,
Si-n barba plânge tata...

In acelasi registru...de dor!

Ce vreti, mi-e tare dor de acasa!

Mihai Eminescu - Din Străinătate

Când tot se-nveseleste, când toti aci se-ncânta,
Când toti îsi au placerea si zile fara nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avânta
L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzatori.

Si inima aceea, ce geme de durere,
Si sufletul acela, ce cânta amortit,
E inima mea trista, ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemarginit.

As vrea sa vad acuma natala mea vâlcioara
Scaldata în cristalul pâraului de-argint,
Sa vad ce eu atâta iubeam odinioara:
A codrului tenebra, poetic labirint;

Sa mai salut o data colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, linistiri,
Ce respirau în taina placeri mai naturale,
Visari misterioase, poetice soptiri.

As vrea sa am o casa tacuta, mitutica,
În valea mea natala, ce undula în flori,
Sa tot privesc la munte în sus cum se ridica,
Pierzându-si a sa frunte în negura si nori.

Sa mai privesc o data câmpia-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile si albe le-a tesut,
Ce auzi odata copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a vazut.

Melodica soptire a râului, ce geme,
Concertul, ce-l întoana al pasarilor cor,
Cântarea în cadenta a frunzelor, ce freme,
Nascur-acolo-n mine soptiri de-un gingas dor.

Da! Da! As fi ferice de-as fi înca o data
În patria-mi iubita, în locul meu natal,
Sa pot a binezice cu mintea-nflacarata
Visarile juniei, visari de-un ideal.

Chiar moartea, ce raspânde teroare-n omenire,
Prin vinele vibrânde ghetoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme în dulce linistire,
În visuri fericite m-ar duce catre nori.

1866, 17/29 iulie

VINERI-POEZIE SI MUZICA PE PAINE! Am revenit...

Serghei Esenin - Scrisoare mamei

"Tot mai traiesti, batrâna mama?
Tie, cu supunere, ma-nchin!
Mica-ti casa, seara de arama,
Lumineze-o pasnic si senin.
Mi se scrie ca esti tulburata,
Ca ti-e dor de mine ne-ncetat,
Ca ades bati drumul, suparata,
În paltonul vechi si demodat.
În albastre seri ti se nazare
Gând pustiu, ce lacrimei da val,
Ca la crâsma-ntr-o-ncaierare
Mi s-a-nfipt în inima-un pumnal.
Mama, nu-i nimic! Delirul fura
Gândul tau, ducându-l spre prapad.
Nu-s betiv chiar în asa masura
Ca pierind, sa nu te mai revad.
Ca-n trecut, mi-i inima duioasa,
Am un vis, un vis pe care-l storc;
Sa ma smulg din dorul ce m-apasa
Si la noi acasa sa ma-ntorc.
Eu voi reveni, pe când rasfata
Pomii-n floare, satul meu tacut;
Dar sa nu ma scoli de dimineata,
Cum opt ani în urma, ai facut.
Nu trezi desertaciunea cruda,
Nici regretul ca ma risipesc,
Prea devreme, pierdere si truda,
Mi-a fost dat, traind, sa patimesc.
Sa ma rog, tu nu-mi mai da povete!
Nu-i nevoie! Duse-s câte-au fost.
Numai tu-mi esti reazem la tristete,
Numai tu dai vietii mele, rost.
Fie-ti deci, nelinistea uitata,
Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat,
Nu mai bate drumul, suparata,
În paltonul vechi si demodat... "
sursa

"UNDE NI SUNT VISATORII...???"--sa nu uitam POEZIA

Stiu ca este o poezie lunga, insa VA ROG, luati-va ragaz cateva minute si cititi-o!
Dati play la video , ascultati-l pe Maestrul Florin Piersic, apoi cu drag va daruiesc Balada lui Ciprian Porumbescu....
Eu una, mi-am promis , macar o data pe zi, sa citesc o poezie, sa ascult muzica, sa privesc o floare...sa-mi bucur sufletul!
"Viata asta e al naibii de surprinzatoare si de scurta"- mi-a spus o buna prietena, al carui amic a murit, brusc si neasteptat intr-un accident de masina, la 30 de secunde in fata ei...acum cateva zile.
Dumnezeu sa-l odihneasca!



Ciprian Porumbescu - Balada
Vezi mai multe video din Muzica


Florin Piersic Unde ni sunt visatorii
Vezi mai multe video din Evenimente


Nu ştiu, e melancolia secolului care moare,
Umbra care ne îneacă la un asfinţit de soare,
Sau decepţia, durerea luptelor de mai-nainte,
Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte,
Răspândindu-se-n viaţă, ca o tristă moştenire,
Umple sufletele noastre de-ntuneric şi mâhnire,
Şi împrăştie în lume o misterioasă jale,
Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale;

Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate,
Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate,
Chipuri palide de tineri osteniţi pe nemuncite,
Trişti poeţi ce plâng şi cântă suferinţi închipuite,
Inimi laşe, abătute, făr-a fi luptat vrodată,
Şi străine de-o simţire mai înaltă, mai curată!
Ce sunt braţele acestea slabe şi tremurătoare?
Ce-s aceşti copii de ceară — fructe istovite-n floare?...
Şi în bocetul atâtor suflete descurajate,
Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate,
Blestemând deşertul lumii ş-al vieţii, în neştire,
Când îşi scaldă toţi în lăcrimi visul lor de nemurire,
Tu, artist, stăpânitorul unei limbi aşa divine,
Ce-ai putea să ne descoperi, ca un făcător de bine,
Orizonturi largi ş-atâtea frumuseţi necunoscute,
Te mai simţi atras s-aluneci pe aceleaşi căi bătute,
Să-ţi adormi şi tu talentul cu-al dezgustului narcotic,
Ca în propria ta ţară să te-arăţi străin, exotic?...
Cum, când eşti aşa de tânăr, e o glorie a spune
C-ai îmbătrânit şi sila de viaţă te răpune,
Că nimic pe lumea asta să te mişte nu mai poate,
Că te-ai zbuciumat zadarnic şi te-ai săturat de toate?

Ştii tu încă ce-i viaţa? Ai avut tu când pătrunde,
Nu problemele ei vaste, încâlcite şi profunde,
Dar un tremurat de suflet, licărirea ta de-o clipă,
Când atâtea-ţi schimbă vremea c-o bătaie de aripă,
În vertiginosul haos de privelişti, ce te-nşală,
Sub imensa şi eterna armonie generală?...

Eşti de-abia în pragul lumii. Îi-i aşa de sprinten gândul.
Câte n-ar şti el să prindă în viaţă aruncându-l!
Câte frumuseţi ascunse vi s-arată numai vouă,
Fericiţi poeţi: natura, lumea pururea e nouă!
Pe sub ochii tăi tablouri lunecă strălucitoare,
Glasuri, şi colori, şi forme tu le laşi să se strecoare,
Legănând a tale gânduri adormite, ca pe-o apă,
Când atâtea adevăruri nerostite încă-ţi scapă!
Ştiu. Am fost şi eu ca tine amăgit să cred că-n artă
Pot să trec la nemurire cu revolta mea deşartă;
Şi cu lacrimi stoarse-n silă — nu mi-aş mai aduce-aminte —
Am bocit şi eu... nimicuri, ce-mi păreau pe-atuncea sfinte!...
Dar când m-am uitat în juru-mi ş-am văzut că e o boală,
Şi că toţi începătorii, de abia scăpaţi din şcoală,
Ofiliţi în floarea vârstei de-un dezgust molipsitor,
Îşi zădărnicesc puterea, focul tinereţii lor,
Ca să legene-n silabe, pe tiparele găsite,
Desperări de porunceală şi dureri închipuite,
Când am înţeles c-aceasta e o modă care soarbe
Seva tinereţii noastre, am zis gândurilor oarbe,
Ce-şi roteau peste morminte zborul lor de lilieci,
Să s-abată lăsând morţii în odihna lor de veci,
Şi din florile vieţii să aleagă şi s-adune
În nepieritorul fagur adevăr şi-nţelepciune!
Câte nu-s de scris pe lume! Câte drame mişcătoare
Nu se pierd nepovestite, în năprasnica vâltoare
A torentelor vieţii! Câţi eroi, lipsiţi de slavă,
Nu dispar în lupta asta nesfârşită şi grozavă!
Şi, sub vijelia soartei, câte inimi asuprite,
Câţi martiri pe cari vremea şi uitarea îi înghite!

Şi când lumea asta toată e o veşnică mişcare,
Unde cea mai mică forţă împlineşte o chemare,
Şi când vezi pe-ai tăi cum sufăr, cum se zbuciumă şi luptă
În campania aceasta mare şi neîntreruptă,
Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor,
Să arunci celor ce-aşteaptă de la tine-un ajutor,
Jalea şi descurajarea cântecului tău amar,
Şi să-ţi cheltuieşti puterea celui mai de seamă dar,
Ca să-i faci mai răi pe oameni, şi mai sceptici, şi mai trişti?
Asta vi-i chemarea sfântă de profeţi şi de artişti?...
Unde ni-s entuziaştii, visătorii, trubadurii,
Să ne cânte rostul lumii şi splendorile naturii?
Unde ni-s sămănătorii generoaselor cuvinte,
Magii ocrotiţi de stele, mergătorii înainte,
Sub credinţele sfărâmate şi sub pravilele şterse
Îngropând vechea durere, cu-al lor cântec să reverse
Peste inimile noastre mângâiere şi iubire,
Şi cuvântul lor profetic, inspirata lor privire,
Valurile de-ntuneric despicându-le în două,
Splendidă-naintea noastră să ne-arate-o lume nouă!

LEAPSA CU CARTI SI DESPRE CARTI...MULTZAM CARMEN!

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Ufff, destul de grea intrebare…incerc sa folosesc semne de carte, pentru ca respect prea mult cartile si le si iubesc prea mult pentru a le chinui…

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?

Cele mai frumoase cadouri pe care mi le-am facut singura au fost CARTILE…

Ultima? “The Art of Happiness”- HIS HOLINESS THE DALAI LAMA& HOWARD C. CUTLER.

update:

Astazi mi-am mai facut cadou doua carti:

1.UNDER THE TUSCAN SUN-at home in Italy- by Frances Mayes

2.MRS. DALLOWAY -by Virginia Woolf

3. Citiţi în baie?

Hmmm, o intrebare destul de intima…mdaaa, rasfasfoiesc reviste si ziare!

RECTIFICARE:

Rasfoiesc reviste atunci cand stau in cada, hehehhe!

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?

Ohhhho, numai o data??

Poezii…si in unltimul timp ma gandesc ca insasi viata mea ar merita povestita…

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Cand inca eram in tara, nu-mi lipsea nici o carte din colectiile Cotitianul si Jurnalul National…

Sincer?Mi se pare o idée foarte buna pentru iubitorii de carte care nu-si pot permite sa cumpere carti din librarii.

6. Care este cartea preferată?

Mda, asta-i o intrebare grea! Pentru ca nu pot sa nominalizez numai o carte.Sunt mult prea multe…hai sa incerc cu :

RAPORT CATRE EL GRECO(N.KAZANTZAKIS)

ZORBA(N.KAZANTZAKIS)

ROMANUL ADOLESCENTULUI MIOP(M. ELIADE)

MAYITREY(M.ELIADE)

SEXUS(HENRY MILLER)

JURNALUL FERICIRII

ETC.,ETC.,ETC………….

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Ohhh, da….cele de mai sus!Si multe altele...

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

As fi onorata si….asa cum spunea si Carmen, nu as putea decat sa-i ascult pe ei.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Sigur, cu prietenii mei!

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Nu am reguli…si nu-mi trebuie un motiv.Daca ma atrage ceva la o carte…este fie autorul, fie titlul…o fraza citita aiurea...

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Eu cred ca fiecare persoana trebuie sa-si descopere CARTEA OBLIGATORIE…in functie de muuuulti factori…in primul rand, nevoia intelectuala a fiecaruia.

12. Care este locul preferat pentru lectură?

La mine in birou, stand pe fotoliu,sau pe canapea…niciodata stand pe pat, sincer, ma ia somnul…oricat de tare mi-ar placea cartea respectiva.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Depinde…uneori imi place, daca citesc ceva usor, sa ascult Mozart , Vivaldi...muzica simfonica, in general.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Doar sa le rafoiesc…starea ochilor mei nu-mi permite sa stau prea mult timp in fata computerului.

Si…oricum, prefer cartea clasica.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Nu are importanta.Dar , avand un simt al posesiunii foarte ridicat, prefer sa fie ale mele…

Mi-amintesc cand eram in liceu,eram cea mai activa cititoare a bibliotecii orasenesti …ce vremuri!!!!!

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

Am in minte cateva cuvinte spuse de marele nostru poet Mihai Eminescu:

“CITESTE! NUMAI CITIND MEREU CREIERUL TAU VA DEVENI UN LABORATOR DE IDEI SI DE IMAGINI.”

Pot doar sa spun ca nu imi pot inchipui viata mea fara carti si fara muzica…

Dam mai departe, cu mare drag si dragoste de carte, tuturor celor interesati!

Va spun ca merita…

VINERI-POEZIE SI MUZICA PE PAINE!

Margareta Paslaru - Lasa-mi Toamna, Pomii Verzi
Asculta mai multe audio Muzica

"Lasă-mi, toamnă,pomii verzi ,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.

Lasă-mi, toamnă,pomii verzi ,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.

Lasă-mi, toamnă,pomii verzi ,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă-mi, toamnă,pomii verzi ,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă,pomii verzi ,
Lasă-mi, toamnă-n aer păsări
Lasă-mi, toamnă, cerul lin,
Lasă-mi, toamnă...

Lasă-mi, toamnă pomii verzi...
Lasă-mi, toamnă-n aer păsări...
Lasă-mi, toamnă, cerul lïn..."

Versuri:Ana Blandiana

Va pup, va iubesc si va doresc un sfarsit de saptamana asa cum vi-l doriti!
De departe, tuturor, numai ganduri bune!

VINERI - POEZIE SI MUZICA PE PAINE!

"Sunt clipe când îmi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai dezlegat nici una din marile întrebari".

VII

În aceasta seara vinul ma-nvata-un sens mai pur:
Cu sânge cast, de roze, paharele ni-s pline,
Iar cupa-i modelata din închegat azur.
Si noaptea-i pleoapa unei launtrice lumine...

VIII

Renume de-ai sa capeti, hulit vei fii de vulg.
Dar daca te vei tine departe de multime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, sa ma smulg,
Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime?

IX

Fii vesel, caci tristetea o sa dureze pururi.
Mereu aceleasi stele s-or învârti-n azururi.
Din caramizi facute din trupul tau, n-ai teama,
Se vor zidi palate pentru neghiobi de seama.

X

Avui vestiti maestri. Facusem mari progrese.
Când mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar
Cu apa ce ia forma impusa de pahar
Si fumu-n care vântul naluci ciudate tese.

XI

Credinta si-ndoiala, eroare si-adevar,
Ca boaba unei spume, usoare sunt si goale.
Opaca sau bogata în irizari de cer,
Aceasta boaba-i chipul si tâlcul vietii tale.

XII

Atâta duiosie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi si-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Si-acum,
De ce sunt toate ura si lacrima si fum?

XIII

Putina apa si putina pîine
Si ochii tai în umbra parfumata.
N-a fost sultan mai fericit vreodata
Si nici un cersetor mai trist ca mine.

XIV

Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o sa-i schimbe rotundul si splendoarea.
Si nimeni nu-i sa-mi spuna ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Si-acum, ce sens plecarea?"

CATRENE- OMAR KHAYAM
sursa






XLV

"Esti trist? Adu-ti aminte ca-n jur atâtia sufar.
Si ca dureri mai grele în univers pot fi.
Alege-ti o femeie cu sânii albi, de nufar.
Sa n-o iubesti. Nici dânsa n-o sa poata iubi.

XLVII

S-aprind alti zori! Descopar din nou splendoarea firii.
Cui sa-i aduc prinosul în clipa asta sfânta
Când mii de flori si buze se daruiesc iubirii?
Copila, lasa harfa, caci, iata, pasari cânta..." (OMAR KHAYAM-CATRENE)

Dar din dar...se face POEZIE!

Nu pot!

Nu pot sa strig
o iubire
luminata
cu aripi de inger.

Nu pot!
Chiar nu pot iubi
divina strigare
a sufletului tau
de poet.

Nu pot...
si sunt singur
si-ascult.

Nu pot...
si-adorm cu capul
pe astre
stralucind a
neant.

Nu pot...
dar sper
singuratatea
unei clipe-nsangerate
de dorul neinfrant
al albatrosului
ucis.


Si pot!

Si sper!

Si-ascult!

Si vreau!

Ganduri de duminica...

Codul uitat


Nobletea strangerii de mana...
Un cod de mult uitat.

Plimbare-n parc,
priviri pierdute de indragostiti
atingeri simple...
Doua maini intr-una
Doua suflete
stranse-ntr-o mana
de Dumnezeu...
Cu apostoli tradati,
cu Marii Magdalene
uitate in mizerie si ignoranta!

Tristete, tacere, lacrimi
Banchete, saruturi reci, lumanari stinse
Si...nobile strangeri de mana!

VINERI - POEZIE SI MUZICA PE PAINE!

Leoaica tânără, iubirea

"Leoaica tânără, iubirea
mi-ai sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.

Şi deodata-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţişni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.

Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire,
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
încă-o vreme,
şi-ncă-o vreme..."

sursa

VINERI - POEZIE SI MUZICA PE PAINE!

"Te uita cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveste --
Mai spune s-aduca jaratec
Si focul s-aud cum trosneste.

Si mâna fotoliul spre soba,
La horn sã ascult vijelia,
Sau zilele mele -- totuna --
As vrea sã le-nvat simfonia.

Mai spune s-aduca si ceaiul,
Si vino si tu mai aproape; --
Citeste-mi ceva de la poluri,
Si ninga... zapada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine.
Si toate din casa mi-s sfinte; --
Te uita cum ninge decembre...
Nu râde... citeste inainte.

E ziua si ce intuneric...
Mai spune s-aduca si lampa --
Te uita, zapada-i cât gardul,
Si-a prins promoroaca si clampa.

Eu nu mã mai duc azi acasa...
Potop e-napoi si nainte,
Te uita cum ninge decembre,
Nu râde... citeste inainte. "

sursa

Pentru ca mi-e asa de dor de zapezile de la munte, pentru ca mi-e dor de Azuga mea troienita de neaua atat de draga mie...va daruiesc Bacovia si Nicu Alifantis! Cu drag...

Sa aveti un sfarsit de saptamana asa cum vi-l doriti!!!!

VINERI-POEZIE SI MUZICA PE PAINE!

Totuşi, iubirea -Adrian PAUNESCU

"Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem."

sursa

VINERI - POEZIE SI MUZICA PE PAINE!

CELEI CARE MINTE
Ion Minulescu

"Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii…
E ora când amanţii,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată…
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?…

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zorï!"


La ceas de seara, va ofer o poezie de o sensibiltate fara margini!
Va doresc un sfarsit de saptamana excelent!Plin de iubire!Si muzica....si poezie!

VINERI-POEZIE SI MUZICA PE PAINE!

Serghei Esenin - Sunt Păstor...

"Sunt pastor;am drept palate
Al câmpiilor hotar
Dealuri verzi, îngemanate
Cu-al becatei strigat rar.

Peste codru tes beteala
Norii galbeni, lin spumând.
în placuta toropeala
Ascult pinii frematând.

Umbra verde-o lumineaza
Plopi sub roua-n licar des.
Sunt pastor; am curti de vaza:
Iarba moale de pe ses.

Vacile-mi vorbesc de-o seama
Dând din cap încetisor.
Luncile spre râu ma cheama
Miscând ramurile lor.

Uitând tot amarul lumii
Dorm pe cioate ca în grâu.
Ma-nchin zorilor si humii,
Ma cuminec la pârâu."

sursa

Am ascultat rugamintea prietenei mele IRENE , voia sa citeasca o poezie de Esenin, pe muzica celor de la Led Zeppelin.Sper ca e pe placul tau, draga mea!

Tuturor....enjoy!Ne cheama pamantul uneori...ne cheama la el,sa ne dea din nepretuita lui energie binefacatoare!

VINERI - POEZIE SI MUZICA PE PAINE!

Avem un fel de leapsha...pentru toti iubitorii poeziei.Gandul a pornit de la Cristian , Geanina si poate de la noi toti odata!
As completa doar ca pentru mine poezia , alaturi de muzica este the best!
So....va fi poezie si muzica pe paine!

Ploaie în luna lui Marte

"Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte."